Cercetătorii au inventat vaccinul împotriva dependenţei de heroină

S-a inventat vaccinul împotriva dependenţei de heroină. Vaccinul a fost deja patentat in Mexic si ar putea revoluţiona tratamentele de reabilitare in cazul persoanelor care nu reusesc sa scape de droguri.

Cercetătorii de la Institutul Naţional de Psihiatrie din Mexic au testat vaccinul pe animale şi l-au patentat în Statele Unite ale Americii.

Oamenii de ştiinţă se pregătesc să atenueze orice potenţial efect secundarşi să testeze vaccinul pe oameni.

Acest vaccin ar putea da o speranţă de viaţă pentru oamenii dependenţi de droguri.

Industria narcoticelor aduce miliarde de dolari anual cartelurilor din Mexic, ale căror violenţe au făcut peste 45.000 de victime în ultimii 6 ani.

Cai de dimensiunea unei pisici cutreierau America acum 56 de milioane de ani

Acum mai bine de 50 de milioane de ani, Terra era un loc mult mai călduros decât acum, iar din acest motiv în pădurile din America de Nord sălăşluiau cai de dimensiunile pisicilor de casă.

Conform cercetătorilor, exemplarele din cea mai veche specie de cai cunoscută ştiinţei, Sifrhippus, au devenit mai mici de-a lungul zecilor de mii de ani pentru a se adapta la temperaturile ridicate provocate de creşterea emisiilor de metan.

Această cercetare ar putea anticipa modul în care se vor adapta animalele de astăzi la o planetă ce devine mai caldă din cauza schimbărilor climatice şi a emisiilor de carbon, afirmă oamenii de ştiinţă.

Cercetătorii au făcut această descoperire după ce au analizat dinţii fosilizaţi de cai descoperiţi în statul american Wyoming şi au descoperit că exemplarele mai vechi erau mai mari, iar cele mai recent mai mici.

În perioada de 175.000 de ani studiată de oamenii de ştiinţă, petrecută acum 56 de milioane de ani, numeroase specii de animale au dispărut. Cele care au supravieţuit au devenit mai mici cu timpul, pentru a putea rezista cu mai puţine resurse.

„Ceea ce se poate observa în aceste fosile este procesul selecţiei naturale şi al evoluţiei, provocat de schimbarea de temperatură”, a explicat co-autorul cercetării, Jonathan Bloch de la Muzeul de Istorie Naturală din Florida.

Studiul arată că Sifrhippus a devenit cu o treime mai mic de-a lungul primilor 130.000 de ani, ajungând să cântărească doar 4 kilograme, cât o pisică. Apoi, în următorii 45.000 de ani, caii au crescut din nou în dimensiuni, ajungând la o greutate de 7 kilograme.

Ca urmare a emisiilor de carbon, temperatura medie globală a crescut în acea perioadă cu aproximativ 6 grade Celsius. De asemenea, temperatura la suprafaţă a apei din zona arctică era de aproximativ 23 de grade Celsius, similară cu cea înregistrată astăzi în apele subtropicale.

„Studiul nostru oferă nişte concluzii relevante pentru ceea ce se va întâmpla în următoarele două secole. Unele modele climatologice prevăd o creştere a temperaturii globale cu până la 4 grade Celsius în următoarea sută de ani”, a explicat co-autorul Ross Secord de la Universitatea Nebraska-Lincoln. „Anumite păsări sunt deja mai mici astăzi decât în trecut”, a adăugat Secord.

„Schimbările de temperatură înregistrate în trecut au avut loc într-un ritm mult mai lent, durând 10.000-20.000 de ani ca temperatura globală să crească 5-6 grade”, a mai spus Secord. „Din cauza aceasta, este greu de prevăzut dacă animalele vor reuşi să se adapteze la schimbări în următoarele secole”, a concluzionat Secord.

Rasismul este cauzat de un coeficient de inteligenţă scăzut

Un studiu realizat de Universtiatea Brock din Ontario sugerează că persoanele rasiste au un coeficient de inteligenţă scăzut, iar conservatorii sunt mai puţin inteligenţi decât liberalii, scrie Huffington Post.

Studiul, publicat de revista Psychilogical Science, arată că există o legătură strânsă între rezultate slabe la testele de I.Q. în copilărie şi dezvoltarea prejudecăţilor şi adoptarea politicilor conservatoare la vârsta de adult.

I.Q.-ul este un scor determinat de teste standardizate, şi este considerat un indicator pentru nivelul de inteligenţă, deşi este contestat în anumite cercuri de psihologi.

Doctorul Gordon Hodson, profesor de psihologie la universitate şi coordonatorul studiul susţine că acesta relevă un cerc vicios periculos: oamenii cu un coeficient de inteligenţă redus tind să graviteze în jurul ideologiilor conservative, care impun rezistenţa la schimbare şi nasc prejudecăţi rasiste sau de alte feluri.

Atracţia, susţine Hodson, vine de la faptul că aceste abordări conservative sunt bine structurate şi ordonate şi fac mai uşoară înţelegerea unei lumi complicate, care poate crea confuzie într-o minte mai puţin abilă.

Cercetătorii pot citi gândurile, transformându-le în sunete!

Cercetătorii americani sunt foarte aproape de a reuşi să „decodeze” vocea
internă din creierul fiecăruia, ascultând astfel, la propriu, gândurile!

Analizând activitatea cerebrală, cercetătorii pot reconstrui frazele pe care
le gândim atunci când ascultăm pe altcineva vorbind. Pentru că activitatea
cerebrală care are loc atunci când ascultăm o frază este similară cu cea care se
petrece atunci când noi gândim acea frază, oamenii de ştiinţă cred că vor putea
folosi această tehnologie pentru a transforma aceste gânduri în fraze.

Cercetătorii afirmă că acest lucru va fi extraordinar de valoros pentru
persoanele care nu mai pot vorbi din cauza paraliziei sau pentru persoanele care
suferă de deconectare cerebro-medulară spinală (afecţiune cunoscută şi sub
denumirea de pseudo-comă sau locked-in syndrome), acestea urmând să
recapete capacitatea de a comunica cu cei dragi.

Pentru a explica reuşita, profesorul Brian Pasley de la Universitatea din
California a apelat la o metaforă. "Închipuiţi-vă un muzician care se uită la
televizor la cineva care cântă la pian, dar care nu aude sonorul. Chiar şi aşa,
muzicianul îşi va da seama cum sună muzica, pentru că ştie ce notă emite fiecare
clapă", explică Pasley. Echipa sa a realizat ceva similar în ceea ce priveşte
undele cerebrale, corelând zonele neurale cu sunetele corespondente. Apoi,
cercetătorii au creat un algoritm care interpretează activitatea cerebrală şi,
pe baza acesteia, creează o spectrogramă. Apoi, un al doilea algoritm transformă
această spectrogramă în sunete.

"Persoanele care ascultă sunetele emise de algoritmul nostru pot descoperi
similarităţi între cuvintele reale şi cele reconstruite de computer", a declarat
Pasley. Sunetele sunt suficient de clare pentru a permite analizei computerizate
să identifice cuvinte individuale.

Studiul condus de Pasley a fost efectuat pe pacienţi care au fost operaţi pe
creier, fiind nevoie de folosirea unor electrozi pentru a înregistra activitatea
cerebrală. De aceea, este puţin probabil ca gândurile fiecăruia dintre noi să
fie citite şi transpuse în vorbe, însă pentru persoanele care nu mai au
capacitatea de a vorbi, această cercetare reprezintă un nou motiv de
optimism.

Profesorul Robert Knight, co-autor al cercetării, speră că acest studiu va
conduce în scurt timp la realizarea unei proteze cerebrale implantabile pentru
persoanele cu afecţiuni neurologice. "Gândiţi-vă la celebrul fizician Stephen
Hawking. Creierul său este în mod evident genial, dar nu poate produce sunete.
Dacă i-am putea «citi» ideile, le-am putea transforma cu ajutorul unui
sintetizator, dându-i astfel capacitatea de a vorbi".

Creierul nu percepe spaţiul tridimensional

Când mergem spre un loc necunoscut, consultăm o hartă bidimensională,
analizând distanţele în plan orizontal. Conform unor noi cercetări se pare că,
la toate mamiferele, creierul face acelaşi lucru, indiferent dacă animalele merg
pe sol sau se urcă într-un copac.

Oamenii de ştiinţă de la University College London explică faptul că ideea
conform căreia oamenii concep hărţile în mod tridimensional este neadevărată.
Studiile lor s-au bazat pe analizarea neuronilor din zona hipocampului unor
şobolani, locaţie responsabilă cu reprezentarea internă a spaţiului.

Pe măsură ce animalele se deplasează, aceşti neuroni numiţi celule-grilă şi celule de
poziţie, au un răspuns specific, activându-se şi inactivându-se într-un mod ce
ajută la măsurarea distanţei parcurse de animal într-o anumită
direcţieDeşi au mai existat cercetări anterioare pe această temă, ele
s-au concentrat pe modul în care aceste celule cartografice codifică spaţiul
bidimensional.

Specialiştii de la College London au decis să analizeze modul în
care celulele răspund la schimbarea de altitudine. Pentru a face acest lucru, ei
au înregistrat impulsurile electrice de la celule individuale ale unor şobolani
care urcau pe o scară spiralată.

Astfel s-a observat că ritmul de activare a
celulelor a codificat foarte puţine informaţii legate de altitudine.La
oameni, probabil, lucrurile se petrec la fel: creierul nostru ţine evidenţa
localizării nostre pe o suprafaţă plană, definită în funcţie de modul în care
este orientat corpul. Dacă, de exemplu,o veveriţă se deplasează pe sol, iar apoi
se caţără într-un copac, harta sa internă bidimensională va face trecerea de la
planul orizontal la cel vertical.

Astronauţii sunt printre puţinii oameni care
pot descrie această experienţă. Atunci când se mişcă în spaţiu şi ajung să
"stea" pe plafon, ei au un moment de dezorientare înainte ca harta lor mentală
să se ajusteze şi să înţeleagă că punct de repet pentru "sus" este acum
podeaua.

În urma studiului, cercetătorii nu reuşit să afle dacă există
alte zone din creier care sunt responsabile cu codificarea altitudinii sau dacă,
pur şi simplu, mamiferele nu au nevoie de această informaţe pentru a
trăi.

"Poate un animal are hărţi-mozaic formate din fragmente plate, dar
care pot fi orientate după necesitate. Sau poate, pur şi simplu, creierul nostru
percepe lumea ca fiind plată", a concluzionat Kathryn Jeffery, coordonatorul
studiului.


Sursa: Scientific American