Creierul nu percepe spaţiul tridimensional

Când mergem spre un loc necunoscut, consultăm o hartă bidimensională,
analizând distanţele în plan orizontal. Conform unor noi cercetări se pare că,
la toate mamiferele, creierul face acelaşi lucru, indiferent dacă animalele merg
pe sol sau se urcă într-un copac.

Oamenii de ştiinţă de la University College London explică faptul că ideea
conform căreia oamenii concep hărţile în mod tridimensional este neadevărată.
Studiile lor s-au bazat pe analizarea neuronilor din zona hipocampului unor
şobolani, locaţie responsabilă cu reprezentarea internă a spaţiului.

Pe măsură ce animalele se deplasează, aceşti neuroni numiţi celule-grilă şi celule de
poziţie, au un răspuns specific, activându-se şi inactivându-se într-un mod ce
ajută la măsurarea distanţei parcurse de animal într-o anumită
direcţieDeşi au mai existat cercetări anterioare pe această temă, ele
s-au concentrat pe modul în care aceste celule cartografice codifică spaţiul
bidimensional.

Specialiştii de la College London au decis să analizeze modul în
care celulele răspund la schimbarea de altitudine. Pentru a face acest lucru, ei
au înregistrat impulsurile electrice de la celule individuale ale unor şobolani
care urcau pe o scară spiralată.

Astfel s-a observat că ritmul de activare a
celulelor a codificat foarte puţine informaţii legate de altitudine.La
oameni, probabil, lucrurile se petrec la fel: creierul nostru ţine evidenţa
localizării nostre pe o suprafaţă plană, definită în funcţie de modul în care
este orientat corpul. Dacă, de exemplu,o veveriţă se deplasează pe sol, iar apoi
se caţără într-un copac, harta sa internă bidimensională va face trecerea de la
planul orizontal la cel vertical.

Astronauţii sunt printre puţinii oameni care
pot descrie această experienţă. Atunci când se mişcă în spaţiu şi ajung să
"stea" pe plafon, ei au un moment de dezorientare înainte ca harta lor mentală
să se ajusteze şi să înţeleagă că punct de repet pentru "sus" este acum
podeaua.

În urma studiului, cercetătorii nu reuşit să afle dacă există
alte zone din creier care sunt responsabile cu codificarea altitudinii sau dacă,
pur şi simplu, mamiferele nu au nevoie de această informaţe pentru a
trăi.

"Poate un animal are hărţi-mozaic formate din fragmente plate, dar
care pot fi orientate după necesitate. Sau poate, pur şi simplu, creierul nostru
percepe lumea ca fiind plată", a concluzionat Kathryn Jeffery, coordonatorul
studiului.


Sursa: Scientific American